Perioada Kamakura

Perioada Kamakura   1185-1392 dinastia chineză Song, 960-1279; dinastia Mongolă, 1279-1368; dinastia chineză Ming, 1368-1644)

Caracteristicile perioadei:
Călugării Zen au început să facă grădini, şi rocile au devenit un element important.
Al doilea val de influenţă chineză cu sosirea Zen.

    Minamoto a fost primul Shogun (dictator militar) în Japonia, şi guvernul său, cu sediul în Kamakura, a avut un interes scăzut în arte până la venirea călugărilor budişti care au început să se întoarcă din China cu ceai, picturi din dinastia Song şi artefacte timpurii ale dinastiei Ming.

    Gradinile au fost, de asemenea, influenţate de budismul Zen din China. Familia imperiala, in Kyoto, a continuat aceleaşi tradiţii ca în perioada Heian. În jurul anului 1339, gradinile Saiho şi Tenryu au fost create în Kyoto, inspirate de scene de pe picturi din dinastia Song.

Slăbiciunea împăraţilor şi rivalitatea dintre nobilii feudali au dus la două războaie civile (1156 şi 1159), care au distrus cea mai mare parte din Kyoto şi grădinile sale.

    Capitala s-a mutat la Kamakura. Împăraţii au condus doar cu numele, puterea reală fiind deţinută de un guvernator militar, Shogun.  În această perioadă, guvernul a reluat relatiile cu China, care au fost rupte aproape trei sute de ani.

    Călugării japonezi au mers din nou la studii în China, iar călugării chinezi au venit în Japonia, fugind de invaziile mongole. Călugării au adus cu ei o nouă formă de budism, numit pur şi simplu Zen, sau "meditaţie".

    Prima gradina Zen în Japonia a fost construită de către un preot din China în 1251 în Kamakura. Mai multe dintre grădinile celebre zen din Kyoto, au fost opera unui singur om, Muso Soseki (1275-1351). 

    El a fost un călugăr, un formidabil politician, scriitor şi organizator, care a fondat o organizaţie numită "cinci munţi", alcătuita din cele mai puternice manastiri Zen din Kyoto. El a fost responsabil pentru construirea de gradini zen în Nanzen; Saiho (Gradina Moss) şi Tenryu.