Grădini japoneze, 日本庭園 Nihon teien: Perioada Muromachi

Perioada Muromachi 1393-1568 (dinastia chineză Ming, 1368-1644)

Caracteristicile perioadei:
- influenţa Zen în reînprospătarea grădinii
- gradini pline de poteci pentru plimbări
- grădini cu apă uscată (kare-sansui)

Era războaielor devastatoare Ōnin, amestecul claselor războinice cu clasele imperiale la Kyoto a dus la o înflorire extraordinară a artelor. Stilul de gradina cel mai faimos din această perioadă este gradina Zen, sau gradina de roci (rocarie).

Japonia se bucură de renaştere în religie, în artă şi în special în grădini. În unele privinţe au fost urmate principiile zen de spontaneitate, simplitate extremă şi de moderaţie, dar în altele au fost păstrate principiile tradiţionale chineze din vremea templelor dinastiei Song.

Sunt construite multe gradini şi temple faimoase la începutul acestei perioade, inclusiv Kinkaku, Pavilionul de Aur, construit în 1398 şi Ginkaku, Pavilionul de argint, construit în 1482, de către shogunii Ashikaga, marcând începutul perioadei Muromachi, a căror gradini pline de poteci pentru plimbări au reprezentat abaterea de la preferinţele anterioare pentru plimbări cu barca pe lac. La etajele superioare Pavilionul de Aur a fost acoperit cu foita de aur şi au fost înconjurate de grădini cu lacuri tradiţionale.

Inovaţia cea mai importantă a acestei perioade a fost crearea de grădini cu apă uscată(kare-sansui), în care rocile folosite erau încastrate în pietriş sau nisip pentru a simboliza apa. Modele ale acestor gradini au fost influenţate de Budismul Zen şi din peisaje pictate cu cerneală în culori alb-negru. Cele mai renumite dintre aceste gradini sunt Daisen-in (făcute în jurul anului 1513) şi Ryoan-ji (1499) în Kyoto. Aceasta gradina este de doar 9 metri lăţime şi 24 metri lungime. Este alcatuită din nisip alb, greblat cu atenţie pentru a sugera un curs de apă, şi cincisprezece pietre aranjate cu grijă, reprezentând insulele legendare.
Aceasta este menită să fie văzută dintr-o poziţie pe care o alege călugărul pentru meditaţie.

Au fost multe discuţii despre ceea ce aceste pietre ar trebui să reprezinte dar, după cum a scris istoricul Gunter Nitschke , "Gradina de la Ryoanji nu este un simbol, ea are valoarea de a reprezenta orice frumuseţe naturală, care poate fi găsită în lume, real sau mistic ce poate fi luat în considerare. E ca o compoziţie abstractă de obiecte naturale în spaţiu, o compoziţie a cărei funcţie este de a incita la meditare."